Un proiect de doi ani
Puține persoane sunt poziționate mai bine pentru a susține acest mesaj. Fost vicepreședinte al Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) și fost contabil șef al Comisiei australiene pentru valori mobiliare și investiții, Mackintosh are în palmaresul său peste 30 de ani de experiență în stabilirea standardelor contabile naționale și internaționale.
În prezent, coordonează un proiect de doi ani axat pe impulsionarea unei mai bune alinieri în peisajul raportării corporative. Participanții CRD s-au angajat să impulsioneze o mai bună aliniere a cadrelor de raportare privind durabilitatea, precum și a celor care promovează o integrare suplimentară între raportarea nefinanciară și financiară.
Proiectul vine în două părți. „Prima analizează propunerile de dezvăluire a informațiilor TCFD și încearcă să cartografieze modul în care se vor potrivi cadrelor și indicatorilor existenți și vom raporta formal privind acest lucru în luna septembrie a acestui an”, explică Mackintosh. „A doua se referă la organele de stabilire a standardelor și la furnizorii de cadre care să discute ce fac, să afle ce este asemănător și ce este diferit și să descopere cum putem să aliniem și să raționalizăm mai bine aceste standarde.” Această a doua parte a proiectului va raporta în luna septembrie 2020.
Mackintosh declară că grupul nu este dificil de prezidat. „Sunt pozitivi, încearcă să lucreze împreună. Da, au propriile priorități și puncte de vedere, dar ne întâlnim să discutăm despre problemele comune. Toate acestea se realizează pe bază de consens și acest fapt este o realizare prin sine însuși.”
Procesul nu este neapărat îndreptat spre atingerea unui răspuns final privind alinierea, ci, mai degrabă, se referă la pregătirea etapelor spre un răspuns final. Dar există un fir comun care atrage diversele organe de stabilire a standardelor și furnizorii de cadre în aceeași direcție? „Nu este ușor să trebuiască să mulțumești pe toată lumea și va trebui să se ajungă la unele compromisuri ca să reușim”, recunoaște Mackintosh.
Chiar dacă CRD ajunge la un acord privind modul în care să se avanseze la sfârșitul proiectului de doi ani, încă poate dura până la implementarea oricăror modificări în reglementarea efectivă. Mackintosh indică faptul că, la nivel mondial, există foarte puține reglementări referitoare la alinierea informațiilor financiare și nefinanciare. Excepții notabile includ cerința ca societățile înmatriculate in Marea Britanie să publice un raport strategic în raportul anual care să acopere o revizuire fidelă a activității societății și o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă și îndrumările de guvernanță corporativă ale Bursei Australiene de Mărfuri care cer societăților listate public să prezinte riscurile nefinanciare. „Nici măcar IASB nu are puteri de reglementare [în acest sens]”, a adăugat el.
Aceasta ridică întrebări suplimentare. Cum ar trebui să fie reglementate informațiile nefinanciare și de către cine? Organele de reglementare ar trebui să impună un cadru comparabil tuturor? Foarte util, IASB deține un set de standarde de raportare care analizează și ce altceva ar trebui raportat în afară de informațiile financiare. Și, deși răspunsurile facile sunt evazive, Mackintosh declară că merită avută această dezbatere, pentru a provoca oamenii să se gândească la motivul pentru care sunt importante informațiile nefinanciare.
Articol similar
Este destul de posibil să existe o anumită rezistență. De fiecare dată când sunt modificări, primești mesajul că „nu poți face asta, e prea mult”.
Găsind cea mai bună potrivire
Accentul inițial al CRD este pe obținerea unei ordini în raportarea informațiilor nefinanciare și deslușirea modului în care se potrivesc informațiilor financiare. „În acea etapă, poți începe să analizezi un raport anual care conține aceste informații într-un singur document, cuprinzând atât informații financiare, cât și nefinanciare”, declară acesta. „Unele le suplimentează pe celelalte”. „Unele le suplimentează pe celelalte”.
Un alt aspect cheie pentru CRD este semnificația. „Societățile trebuie doar să raporteze lucruri care sunt relevante pentru ele, nu să aibă o listă de verificare cu lucruri de raportat”, spune Mackintosh. „Trebuie să fie relevante pentru societatea însăși, și asta include și persoanele către care raportați. IASB, de exemplu, raportează pentru furnizorii de capital, în timp ce Inițiativa mondială de raportare ar spune că raportează pentru societatea în ansamblu, ceea ce înseamnă o gamă mai vastă de utilizatori.”
O altă provocare iminentă este posibila reacție de respingere din partea marilor corporații, care deja se plâng de „oboseala provocată de raportare”, conform lui Mackintosh. „Este destul de posibil să existe o oarecare rezistență”, declară el. De fiecare dată când sunt modificări, primești mesajul că „nu poți face asta, e prea mult”. Și, deseori, acestea pot fi legitime. Organele de stabilire a standardelor au nevoie uneori de lucruri care nu sunt prea relevante.”
Instituirea consensului
În luna februarie 2019, participanții CRD au emis un document privind poziția referitor la Obiectivele de dezvoltare sustenabilă (Sustainable Development Goals, „SDG”) - o schiță ce cuprinde 17 obiective concepute de Națiunile Unite pentru a obține un viitor mai bun și sustenabil pentru toți – și viitorul raportării corporative. Documentul identifică modul în care raportarea corporativă poate ilustra care SDG-uri sunt relevante pentru modelul de afaceri al unei societăți, permițând atât societăților, cât și investitorilor, să se axeze pe acele SDG-uri care vor afecta cel mai probabil performanțele financiare.
„Este o bază bună pentru începerea dezbaterii”, declară Mackintosh. „Este un punct de pornire pentru ce poate fi raportat, ce este relevant și ce costuri/beneficii sunt conexe SDG-urilor.”
Cu toate acestea, se critică faptul că lucrurile nu se mișcă suficient de rapid. „Suntem abordați de persoane care spun: «nu ați putea face ceva mai rapid și cu ramificații mai vaste?» Asta este o altă provocare”, declară Mackintosh.
Așadar, ar trebui să existe un singur organ mondial de stabilire a standardelor privind raportarea corporativă care să cuprindă atât indicatori de raportare financiară, cât și nefinanciară? Mackintosh admite că este un simpatizant al acestui punct de vedere.
„Trebuie să ai un vis, după cum a scris autorul cântecului. Dacă nu ai un vis, cum să ți se îndeplinească? Într-o lume ideală, într-un timp ideal, da, acesta este modul în care mi-aș dori să se finalizeze lucrurile.”
Totuși, el declară că CRD nu a susținut în mod voit o astfel de soluție „atotcuprinzătoare” din cauza îngrijorării că va împiedica persoanele să participe la dialog. „Nu încerc să forțez oamenii să facă lucruri pe care nu le consideră potrivite, fie pentru ei, fie pentru piața ca întreg”, declară Mackintosh.
Mai mult decât atât, realizarea oricărei raționalizări a organelor de stabilire a standardelor se poate dovedi o provocare. Multe entități pot fi mai puțin dornice să fie subsumate în mod voluntar unei organizații mai mari.
„Schimbarea poate veni de jos în sus”, prezice Mackintosh. Organizațiile pot decide să fuzioneze dacă se analizează bine pe ele însele și obiectivele lor. Deja au existat câteva fuziuni care au îngustat piața, iar acest lucru facilitează luarea măsurilor suplimentare spre convergență.”
Rămâne o realitate faptul că mulți observatori, atât din interior, cât și din exterior, nu sunt deloc mulțumiți cu situația curentă și întreabă de ce nu se poate face ceva. Mackintosh consideră că presiunea din partea pieței – atât din partea finanțatorilor, cât și din partea investitorilor – va institui, în cele din urmă, consensul, chiar dacă nu va reprezenta o integrare completă.
„Dar acest lucru nu va fi simplu”, conchide el. „Aceste organizații au un raționament pentru ceea ce au făcut și nu vor renunța la asta decât dacă se asigură că ceea ce urmează este mai bun decât situația existentă.
Punctele de vedere ale terților prezentați în acest articol nu sunt în mod necesar punctele de vedere ale organizației globale EY sau ale firmelor sale membre. Mai mult decât atât, ar trebui analizate în contextul momentului în care au fost emise.
Rezumat
Ian Mackintosh, președinte al Dialogului privind raportarea corporativă, explică de ce respectiva organizație a instigat un proiect pentru explorarea modurilor de a impulsiona o aliniere mai bună a cadrelor de raportare privind durabilitatea, în special a celor care integrează informațiile financiare și nefinanciare. Aceasta poate conduce, în cele din urmă, la modificări ale reglementărilor și chiar prezintă perspectiva unui singur organ mondial de reglementare pentru raportarea corporativă, însă Mackintosh recunoaște că mai este mult până la realizarea acestui lucru. Deocamdată, accentul este plasat asupra descoperirii teritoriilor comune între organele implicate în discuții.
