Care sunt drepturile și obligațiile angajatorilor și ale salariaților?
Subiectul coronavirus (Covid-19) este unul amplu dezbătut la nivel global, fiind în centrul atenției ca urmare a amplului impact social și economic pe care îl generează. Covid-19 este o problemă globală, noi cazuri de contaminare fiind confirmate în fiecare zi.
Riscul asociat Covid-19 pentru persoanele din EU/EEA și UK este considerat moderat către crescut, pe baza probabilității de transmitere și a impactului bolii. Având în vedere caracteristicile epidemiologice observate, se presupune că oricine este susceptibil, deși pot exista factori de risc care cresc susceptibilitatea în fața bolii.
Conform informațiilor oferite de către Institutului Național de Sănătate Publică din România, valabile la data de 5 martie, în ultimele 24 de ore, la nivel global au fost înregistrate 2.079 de noi cazuri. Creșteri marcante ale numărului de cazuri au fost înregistrate în Coreea de Sud, Italia și Iran, în timp ce primele cazuri au fost confirmate în Polonia.
În România, până la data de 5 martie, au fost confirmate clinic 6 cazuri de coronavirus, două noi cazuri fiind confirmate în ultimele 24 de ore.
În acest context este esențială cunoașterea prevederilor legale incidente și a măsurilor pe care le pot implementa angajatorii, astfel încât să fie protejată atât sănătatea și securitatea salariaților lor cât și afacerea lor.
Care este diferența între carantină și autoizolare?
Conform informațiilor furnizate de către Ministerul Afacerilor Interne din România:
a) Carantina este instituită atunci când o persoană ce nu manifestă simptomele specifice virusului se întoarce din următoarele zone (considerate de către autoritățile din România ca zone roșii):
China continentală: provincia Hubei și orașele Wenzhou, Hangzhou, Ningbo, Taizhou;
Italia: regiunea Lombardia (Codogno, Castiglione d'Adda, Casarpusterlengo, Fombio, Maleo, Somaglia, Bertonico, Terranova dei Passerini, Castelgerundo, San Fiorano) și regiunea Veneto (Vo Euganeo);
Coreea de Sud: orașul Daegu și județul Cheongdo.
Imediat după întoarcerea în țară, aceste persoane vor fi nevoite să stea în carantină, timp de 14 zile, într-un spațiu special amenajat de către autoritățile locale în colaborare cu Direcția de Sănătate Publică.
b) Autoizolarea la domiciliu, pentru o durată de 14 zile, este instituită atunci când o persoană ce nu manifestă simptomele specifice virusului, dar care a călătorit în ultimele 14 zile în alte zone din China continentală, Lombardia, Veneto, Emilia-Romagna, Coreea de Sud și Iran sau s-a aflat în contact direct cu persoane ce s-au întors din zonele roșii și care au fost confirmate cu virusul sau care au un membru de familie ce se regăsește într-una dintre aceste situații.
Ce se întâmplă cu contractul individual de muncă dacă un salariat se află în carantină sau autoizolare?
Conform Codului Muncii, carantina reprezintă unul dintre cazurile în care intervine suspendarea de drept a contractului individual de muncă. Pe durata suspendării contractului individual de muncă ca urmare a carantinei, concedierea salariatului este strict interzisă.
În cazul în care Direcția de Sănătate Publică din România constată că față de un salariat trebuie instituită măsura carantinei/autoizolării, salariatul trebuie să își informeze angajatorul în cel mai scurt timp despre această măsură, pentru a permite angajatorului să adopte toate măsurile organizatorice necesare, precum și cele privind sănătatea și securitatea în muncă.
Pot pretinde salariații drepturile salariale pe durata carantinei/autoizolării?
Pe durata suspendării contractului individual de muncă nu se va plăti salariul. Cu toate acestea, pe perioada carantinei/autoizolării, salariații au dreptul la o indemnizație specială, ce li se acordă în baza certificatului medical emis de către medicul de familie, după ce a încetat perioada carantinei/autoizolării.
Certificatele de concediu medical se vor elibera pe baza certificatului emis de către Direcția de Sănătate Publică din România prin care se constată necesitatea instituirii măsurii carantinei/autoizolării. Durata concediilor medicale pentru carantină nu se cumulează cu durata concediilor medicale acordate unui asigurat pentru alte afecțiuni, pe parcursul unui an calendaristic.
Care este cuantumul indemnizației la care salariații au dreptul?
Cuantumul indemnizației pentru carantină reprezintă 75% din media veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni, în limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar și este suportată integral din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS). Cuantumul indemnizației va fi suportată inițial de către angajator, ulterior fiind recuperată de la FNUASS.
Pot salariații să rămână la domiciliul lor fără consimțământul angajatorului dacă nu sunt bolnavi și nici nu prezintă simptome?
Nu, acest lucru ar reprezenta o încălcare a obligațiilor de serviciu, ce poate fi sancționată de către angajator conform regulilor privind disciplina muncii aplicabile la nivelul companiei.
Dacă situația se agravează, care sunt opțiunile angajatorului în cazul în care nu își poate continua activitatea?
În cazul în care situația se agravează pe plan local (orașele sunt închise de către autorități, contactul interpersonal este limitat sau interzis), o astfel de situație ar putea fi declarată drept caz de forță majoră, ceea ce ar determina suspendarea temporară a activității angajatorului și respectiv a contractelor de muncă. Pe durata suspendării ca urmare a forței majore, salariații nu sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale sau a altor indemnizații.
Este de asemenea de așteptat ca societățile ce se confruntă cu dificultăți economice din cauza infecției cu Covid-19, dar față de care nu a fost declarată oficial carantina, să ia în considerare reducerea sau chiar întreruperea temporară a activității. În acest ultim caz, contractele individuale de muncă vor fi de asemenea suspendate, salariații fiind îndreptățiți, pe perioada suspendării, la o indemnizație în cuantum de cel puțin 75% din salariul de bază, indemnizația fiind integral suportată de către angajator.
Ce măsuri poate adopta angajatorul pentru a-și proteja salariații?
Ca regulă, angajatorii sunt responsabili de sănătatea și securitatea în muncă a angajaților săi, putând fi ținuți răspunzători pentru orice prejudiciu cauzat angajaților ca urmare a încălcării obligațiilor privind sănătatea și securitatea în muncă.
Pentru a preveni contaminarea, angajatorii trebuie să pună la dispoziția salariaților, în mod gratuit, produse igienico-sanitare, să efectueze instructajul cu privire la măsurile de igienă și să pună la dispoziție ultimele informații provenite din surse oficiale. Angajatorii pot comunica și colabora cu medicul de medicina muncii, cu furnizorii externi de securitate și sănătate în muncă sau cu reprezentanții interni ai acestor servicii, pentru a putea institui măsuri de protecție adecvate.
În plus, angajatorii ar trebui să pună la dispoziție dezinfectanți, să asigure curățarea suprafețelor cu produse pe bază de alcool, să asigure ventilarea adecvată a zonelor de lucru, utilizarea pe cât posibilă a mijloacelor tehnologice de comunicare, ca alternativă la întâlnirile de serviciu fizice (teleconferințe), precum și munca la distanță, dacă este posibil.
În măsura în care este fezabil, societățile pot asigura transportul salariaților lor către și de la muncă, în vehicule dezinfectate, pot limita călătoriile în interes de serviciu în zone cu risc de contaminare și interzice călătoriile în zonele roșii.
