Astfel, într-un moment în care presiunile legislative și opinia publică se axează pe acțiuni climatice decisive, riscurile și oportunitățile climatice ar trebui să fie unul din punctele centrale în strategiile de dezvoltare ale companiilor. Deși la nivel global organizațiile fac progrese în ceea ce privește raportarea riscurilor climatice, calitatea acestor dezvăluiri încă este precară, iar la nivel local, progresele sunt și mai slabe, deoarece multe organizații încă nu acordă atenție identificării riscurilor climatice specifice operațiunilor deținute sau controlate, nu realizează o analiză a scenariilor și nu își asumă angajamente concrete, bazate pe date științifice, în acord cu traiectoria pentru limitarea încălzirii globale la 1,5°C.
”Este deosebit de important ca managementul organizațiilor să conștientizeze faptul că riscurile asociate schimbărilor climatice nu constituie doar o altă cerință de raportare, ci reprezintă o problemă de business, cu riscuri, dar și oportunități asociate, și să comunice tuturor stakeholderilor angajamentele și modul în care gestionează efectele schimbărilor climatice asupra companiei, clienților, angajaților și comunităților în care operează”, a punctat Laura Ciobanu.
Raportările diferă semnificativ de la o țară la alta, dar în intervalul celor trei ani în care a fost publicat barometrul, topul țărilor cu cele mai bune rezultate și a celor cu cele mai slabe rezultate a rămas neschimbat. În piețele mature, unde guvernul, acționarii, investitorii și autoritățile de reglementare sunt implicate în mod activ în dezbaterea privind riscurile climatice, tind să se înregistreze cele mai mari punctaje la capitolul „acoperire”. Statele unde urmează să intre în vigoare regimuri obligatorii, de exemplu Marea Britanie, înregistrează punctaje ridicate în privința calității raportărilor.
Barometrul evidențiază o serie de acțiuni pe care companiile le pot întreprinde pentru a asigura satisfacerea noilor cerințe de raportare. Printre acestea se numără includerea riscurilor climatice în raportările financiare, integrarea acestora în sistemele curente de riscuri și nu tratarea lor ca temă separată. Se recomandă ca includerea riscurilor climatice în raportări să fie adoptată acum de companii, fără să se aștepte ca acestea să devină standarde de raportare globale.
Mathew Nelson, lider EY Global Climate Change and Sustainability Services, a declarat: „Este clar că statele din toată lumea tratează în prezent raportarea riscurilor climatice mai serios decât oricând, aspect evidențiat de recentul acord G7 privind introducerea obligativității rapoartelor referitoare la schimbările climatice, în concordanță cu recomandările TCFD. De asemenea, pandemia provocată de COVID-19 a reprezentat un real semnal de alarmă pentru companii și autorități deopotrivă, cu privire la necesitatea de a proteja planeta de riscurile majore și, probabil, în anul următor, se va înregistra o evoluție semnificativă a raportărilor efectuate de companiile din toată lumea”.