România 2026: de la atractivitate la credibilitate investițională 

La nivel regional, Europa Centrală și de Est nu mai funcționează ca un bloc omogen. Cele trei mari economii din regiune au traiectorii diferite: Polonia rămâne liderul regional prin scală, România câștigă momentum, iar Ungaria rămâne puternică în proiecte industriale concentrate, dar mai vulnerabilă la volatilitate și la dependența de anumite sectoare. În 2025, Polonia a atras 285 de proiecte ISD, în creștere cu 10%, România 109 proiecte, în creștere cu 16%, iar Ungaria 73 de proiecte, în scădere cu 9%.

Diferența este și mai clară în fluxurile de investiții străine nete. Polonia a rămas cel mai mare receptor dintre cele trei economii, cu EUR 12,32 miliarde în 2025, dar sub nivelul excepțional din 2023. România a înregistrat cea mai vizibilă revenire, de la EUR 5,6 miliarde în 2024 la EUR 8,1 miliarde în 2025, echivalentul unei creșteri de 44,6%. Ungaria a continuat să coboare, de la EUR 3,71 miliarde în 2024 la EUR 3,49 miliarde în 2025. Această divergență sugerează că investitorii penalizează tot mai rapid mediile percepute ca mai puțin predictibile și favorizează piețele care combină costuri competitive, acces la piața UE și fondurile europene, infrastructura în îmbunătățire și oportunități de nearshoring.

Profilul sectorial al României este relativ echilibrat. Din cele 109 proiecte FDI anunțate în 2025, Utilaje și Echipamente a fost cel mai mare sector, urmat de Serviciile Software & IT, Transport și Logistică, Producători și furnizori de transport și Agroalimentar. Această distribuție este importantă pentru că arată o economie sprijinită simultan de investiții digitale și industriale. 

Regional, București-Ilfov rămâne liderul prin volum, cu 45 de proiecte, dar cu o intensitate redusă a locurilor de muncă, de aproximativ 17 locuri/proiect, ceea ce reflectă profilul său de servicii, logistică și activități cu valoare adăugată mai puțin intensive în personal. În schimb, regiunile industriale generează o densitate mai mare a ocupării. România are, așadar, două hărți ISD diferite: una a volumului, dominată de capitală, și una a impactului industrial, dominată de huburile regionale și periferice.

Datele de percepție pentru 2026 introduc o notă de prudență. România rămâne atractivă, dar investitorii nu mai votează cu același entuziasm ca în 2023 sau 2024. Doar 52% dintre respondenți se așteaptă ca atractivitatea României să crească în următorii trei ani, față de 58% în 2025 și 67% în 2024. În același timp, 18% anticipează o scădere, față de 13% în 2025. Imaginea nu este una de retragere, ci de încredere condiționată: România rămâne pe radar, dar nu mai primește credit automat pentru potențial.

Apetitul concret de investiții confirmă aceeași moderare. Ponderea companiilor care plănuiesc să își stabilească sau să își extindă operațiunile în România în următorul an a coborât la 41%, de la 44% în 2025 și 63% în 2023. În paralel, 59% nu au astfel de planuri imediate. Partea bună este că baza existentă de investitori pare stabilă: 66% nu și-au modificat planurile de investiții. Partea vulnerabilă este că deciziile noi vor depinde mai mult de claritatea politicilor, de stabilitatea macroeconomică, de viteza reformelor și de încrederea că statul poate livra infrastructură și reguli coerente.

Factorii de atractivitate rămân cunoscuți: disponibilitatea și calitatea forței de muncă, fiscalitatea competitivă, costurile de muncă și inputuri, poziția geografică și accesul la piețe. Dar mesajul investitorilor este că aceste atuuri nu mai sunt suficiente. Într-o Europă în care companiile compară permanent costul energiei, riscul politic, complexitatea reglementării, accesul la finanțare și calitatea infrastructurii, România trebuie să concureze mai puțin prin promisiune și mai mult prin execuție. 

Un nou strat al competitivității este AI. Percepția este încurajatoare, dar incompletă. 53% dintre respondenți spun că abordarea României față de AI a crescut atractivitatea țării în ultimii trei ani. Totuși, în comparație cu lideri globali precum SUA și China, 39% văd România ca mai puțin atractivă pentru investiții, inovare și implementare AI, în timp ce 33% o văd mai atractivă. România este pe harta AI, dar nu este încă o alternativă convingătoare la ecosistemele consacrate.

Prioritățile indicate de investitori sunt foarte practice: 44% cer îmbunătățirea infrastructurii tehnologice, inclusiv centre de date și baze de date deschise, 41% indică nevoia de competențe tehnologice mai avansate, 40% cer acces mai bun la capital pentru companiile AI aflate în etapa de scalare, 35% cer simplificarea reglementării AI, iar 32% vor sprijin pentru antreprenoriat prin granturi, stimulente și huburi de inovare. Costul energiei, menționat de 29%, completează tabloul. AI nu se construiește doar pe talent IT, ci are nevoie de energie, capital, reglementare clară și cerere publică și privată.

Concluzie

Lecția pentru 2026 este simplă: investitorii nu caută piețe perfecte, ci piețe credibile. România a demonstrat în 2025 că poate câștiga proiecte într-un ciclu european slab, că poate genera locuri de muncă și că poate convinge investitorii existenți să se extindă. Dar pentru a transforma această revenire într-un ciclu durabil, țara trebuie să reducă incertitudinea, să accelereze infrastructura, să facă administrația publică mai eficientă, să mențină energia competitivă și să conecteze mai bine fondurile europene, ajutorul de stat și prioritățile industriale. Atractivitatea României nu mai depinde doar de cât de bună este povestea, ci de cât de repede poate fi livrată.