Standardul Internațional de Raportare Financiară 18 „Prezentare și descriere în situațiile financiare” (IFRS 18) nu reprezintă doar o actualizare incrementală, ci marchează una dintre cele mai semnificative schimbări în prezentarea situațiilor financiare din ultimii ani.
Deși intră în vigoare la 1 ianuarie 2027, impactul său este deja prezent, întrucât se aplică retroactiv. În practică, acest lucru înseamnă că procesele utilizate în prezent și informațiile generate în acest moment sunt deja, într-un mod sau altul, afectate de noile cerințe.
Un lucru este cert: IFRS 18 va remodela modul în care entitățile prezintă performanța financiară și poate necesita reproiectarea modului în care informațiile financiare sunt structurate intern, alături de actualizarea sistemelor, proceselor și a informațiilor prezentate. Aceasta poate genera un impact semnificativ asupra organizațiilor, de la modificări ale sistemelor și proceselor, la aspecte de guvernanță și chiar la teme strategice mai ample.
Care sunt principalele schimbări?
Înlocuind IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare, un standard mai vechi menținut printr-o serie de actualizări fragmentare, IFRS 18 introduce o reproiectare cuprinzătoare pe trei dimensiuni:
- structura situațiilor financiare principale;
- principiile care guvernează indicatorii de performanță utilizați de conducere;
- disciplina aplicată agregării și dezagregării informațiilor.
În esență, standardul modifică modul în care performanța este structurată, explicată și comunicată. Aceste schimbări urmăresc îmbunătățirea comparabilității, transparenței și utilității informațiilor pentru luarea deciziilor, reprezentând o transformare structurală mai degrabă decât o simplă ajustare.
Noi categorii și subtotaluri obligatorii în contul de profit și pierdere
IFRS 18 impune clasificarea tuturor veniturilor și cheltuielilor în cinci categorii definite: operațională, de investiții, de finanțare, impozit pe profit și operațiuni întrerupte, introduse pentru a standardiza prezentarea performanței între entități.
De asemenea, standardul introduce două noi subtotaluri obligatorii, respectiv profitul operațional și profitul înainte de finanțare și impozit pe profit, eliminând discreția existentă anterior și conducând la un cont de profit și pierdere mai standardizat și comparabil între entități și industrii.
Noi cerințe de prezentare pentru indicatorii de performanță definiți de management (MPMs)
Standardul introduce cerințe noi pentru indicatorii de performanță definiți de management (Management-defined Performance Measures – MPMs).
Acești indicatori reprezintă subtotaluri ale veniturilor și cheltuielilor și sunt utilizați în comunicările publice ale managementului, în afara situațiilor financiare și reflectă perspectiva managementului asupra performanței.
Conform standardului IFRS 18, MPM-urile trebuie definite clar, explicate și reconciliate cu subtotalurile din cadrul situațiilor financiare. Aceste cerințe sporesc transparența și credibilitatea indicatorilor de performanță utilizați de investitori.
Ghid consolidat privind agregarea, dezagregarea și materialitatea
IFRS 18 întărește cerințele privind agregarea și dezagregarea informațiilor în toate situațiile financiare principale și în note.
Materialitatea devine un element central în determinarea nivelului adecvat de detaliere. Entitățile trebuie să găsească un echilibru între: agregare (pentru a prezenta o imagine clară și sintetică) și dezagregare (pentru a nu ascunde informații relevante). Această abordare bazată pe principii va influența modul în care entitățile își organizează intern informațiile financiare, sistemele și prezentările.
Prioritățile actuale ale companiilor
Implementarea IFRS 18 necesită o acțiune coordonată la nivelul întregii organizații, implicând colaborarea echipelor din domeniile strategie, sisteme, procese și resurse umane pentru a realiza schimbările necesare. Deși modificarea își are originea în cerințe contabile, impactul acesteia depășește cu mult sfera contabilității tehnice. Având în vedere aplicarea retrospectivă a cerințelor, entitățile trebuie să înceapă procesul de aliniere fără întârziere.
Principalele arii de impact sunt următoarele:
Impact strategic și asupra performanței
Companiile trebuie să își reconsidere modul în care își prezintă performanța către investitori, precum și modul în care se poziționează în raport cu concurența și companiile comparabile din piață. Pe baza acestei fundații strategice derivă elementele mai tehnice: reproiectarea contului de profit și pierdere pentru a reflecta noile categorii și subtotaluri, evaluarea activităților principale ale entității, precum și selectarea și definirea indicatorilor de performanță definiți de management (MPM), inclusiv prezentarea calculelor și a reconcilierilor aferente acestora.
2.Impact asupra datelor
Companiile trebuie să își reorganizeze structurile de date financiare pentru a se alinia noilor categorii și pentru a se asigura că sistemele capturează logica de clasificare într-un mod corect și consecvent. Acest lucru implică actualizarea structurilor de date și asigurarea alinierii între indicatorii de performanță comunicați extern și cei solicitați de IFRS 18.
3. Impact asupra proceselor și sistemelor
În ceea ce privește procesele și sistemele, companiile vor trebui să reproiecteze template-urile de raportare, procesele de închidere, logica de mapare, precum și controalele, rolurile și responsabilitățile aferente. Sistemele de consolidare, instrumentele de raportare internă și infrastructura IT vor necesita actualizări pentru a susține noile clasificări, subtotaluri și reconcilieri. Această tranziție reprezintă, totodată, o oportunitate de eficientizare a proceselor și de creștere a nivelului de automatizare.
4.Impact asupra resurselor umane
În final, dimensiunea legată de resursele umane necesită instruire orientată și o comunicare eficientă, astfel încât echipele financiare — precum și celelalte funcțiuni implicate în generarea și utilizarea acestor informații — să înțeleagă noile reguli de clasificare, cerințele privind indicatorii de performanță definiți de management (MPM) și așteptările de raportare. Ghidarea clară și aplicarea consecventă la nivelul întregii organizații vor fi esențiale pentru asigurarea unei raportări de înaltă calitate.
De ce este esențial să acționăm acum
IFRS 18 devine aplicabil pentru perioadele de raportare care încep la sau după 1 ianuarie 2027, fiind permisă aplicarea anticipată, și impunând aplicarea retrospectivă integrală.
În mod practic, acest lucru înseamnă că anul 2026 va reprezenta, cel puțin, perioada comparativă și va trebui să reflecte noile categorii, subtotaluri și cerințe de prezentare.
Având în vedere că ne aflăm deja în primele luni ale perioadei comparative, iar volumul activităților necesare este semnificativ, momentul pentru a acționa este acum.
Pentru informații suplimentare
Publicațiile EY – Applying IFRS: A closer look at IFRS 181 (actualizată în aprilie 2026) și Anexa – Considerații suplimentare pentru bănci 2– includ exemple practice suplimentare.