Cele mai importante 10 riscuri pentru sectorul guvernamental și public identificate de Raportul EY: (1) Incapacitatea de a implementa finanțe publice sustenabile, (2) Creștere publică deficitară sau nesustenabilă, (3) Penuria forței de muncă și creșterea muncii informale, (4) Capacitate digitală și securitate cibernetică deficitare, (5) Eșecul de a se adapta la un nou peisaj geopolitic, (6) Vizibilitate și trasabilitate limitate sau chiar lipsă a lanțurilor de aprovizionare, (7) Reziliență scăzută a angajaților care afectează atragerea de talente în sectorul public, (8) Eșecul de a reduce decalajul dintre obiectivele și acțiunile întreprinse în materie de climă, (9) Rezistența redusă la șocurile legate de climă și (10) Lipsa de concordanță între nevoi și așteptări și experiență și capacitate de răspuns.
Pentru a aborda incertitudinile cu optimism, este necesar un management integrat al riscurilor
Nevoia de schimbare nu este un concept nou pentru liderii din sectorul guvernamental și public. Cu toate acestea, perioada optimă pentru a acționa se încheie rapid, iar menținerea situației actuale va exacerba problemele existente. Este probabil ca evoluțiile perturbatoare nu numai să persiste, ci și să devină mai interconectate în viitorul apropiat. Multe dintre principalele zece riscuri din acest an se intersectează și se influențează reciproc, sporind atât complexitatea actului de guvernare, cât și dificultatea implementării unor schimbări durabile.
În 2025, se anticipează o proliferare a deciziilor tranzacționale pe scena globală, având potențialul de a destrăma acordurile, alianțele și normele internaționale și amplificând, astfel, instabilitatea și precaritatea economică. Această schimbare ar putea provoca perturbări neașteptate în domenii, precum lanțurile de aprovizionare, comerț și migrație. Aceste perturbări, dacă nu sunt abordate și/sau atenuate în mod eficace, ar putea submina reziliența populației și ar putea eroda încrederea în guvern.
Mitigarea eficientă a riscurilor poate aduce beneficii semnificative
Raportul a constatat că gestionarea riscurilor nu mai poate rămâne o activitate izolată, limitată la planificările anuale sau la discuțiile între înalții demnitari. Liderii din sectorul public, indiferent de rangul lor, trebuie să evalueze în mod continuu riscurile care se prefigurează și să implice actorii interesați din interiorul și din afara organizației lor astfel încât să se adapteze și să reacționeze în mod eficace.