Raportul a constatat că întreprinderile se confruntă cu exigențe mai mari atât din partea investitorilor, cât și a activiștilor, în condițiile în care 91% dintre companiile chestionate au menționat presiuni din partea investitorilor pentru intensificarea eforturilor în materie de sustenabilitate, iar 78% se confruntă cu presiuni similare din partea activiștilor. Prejudiciul de imagine reprezintă o preocupare majoră, mai bine de o treime (39%) dintre respondenți declarând că au fost criticați în presă pentru eforturi insuficiente în domeniul sustenabilității. Acest procent scade considerabil la doar 6% în cazul companiilor cu strategii de sustenabilitate pe deplin integrate.
Sustenabilitatea este încă izolată în majoritatea organizațiilor
Raportul identifică o categorie de pionierat în rândul companiilor, denumite „integratori ai sustenabilității”, care au reușit să integreze sustenabilitatea în structura operațiunilor lor.
Aceste companii beneficiază de o reputație superioară, de o capacitate mai bună de atragere și retenție a angajaților și de un impact concret asupra lumii înconjurătoare. De asemenea, acestea au declarat că organismele lor de conducere sunt de 1,5 ori mai eficiente în ceea ce privește aspectele legate de sustenabilitate, comparativ cu restul companiilor.
Totuși, doar 27% dintre companiile sondate se încadrează în această categorie, în timp ce majoritatea (55%) își mențin strategia de sustenabilitate complet separată de activitatea economică sau nu dispun deloc de o astfel de strategie.
Inițiativele de sustenabilitate, mai predispuse la tăieri
Majoritatea companiilor chestionate (57%) au declarat că, în cazul în care ar avea nevoie să efectueze reduceri de costuri, există o probabilitate mai mare ca inițiativele de sustenabilitate să fie eliminate, comparativ cu cele economice. 39% dintre companii consideră că sustenabilitatea a avut întotdeauna și continuă să aibă o prioritate mai mică față de obiectivele comerciale.
În schimb, doar 2% dintre respondenții din categoria „integratori ai sustenabilității” consideră că sustenabilitatea reprezintă o prioritate mai mică decât obiectivele comerciale și doar 4% au afirmat că ar reduce inițiativele de sustenabilitate înaintea celor comerciale, în cazul înrăutățirii condițiilor economice.
De asemenea, mai bine de nouă din zece (94%) dintre integratorii sustenabilității au declarat că organismul lor de conducere este eficient în aprobarea cheltuielilor de capital pentru proiecte de sustenabilitate, în timp ce mai puțin de o treime (28%) dintre companiile care abordează sustenabilitatea în mod izolat au declarat același lucru. Pentru a sprijini tranziția către integrarea sustenabilității, organizația EY recomandă următoarele cinci acțiuni esențiale:
- Promovarea unui leadership unitar cu privire la angajamentele în materie de sustenabilitate.
- Cultivarea unei culturi de responsabilitate comună față de sustenabilitate la nivelul întregii companii.
- Instruirea tuturor funcțiilor cu privire la avantajele comerciale ale sustenabilității.
- Investiții active în inițiative de sustenabilitate pentru a facilita integrarea.
- Valorificarea tehnologiei pentru a susține îndeplinirea strategiilor integrate de sustenabilitate.