În pofida investițiilor din ultimii ani, sectorul infrastructurii la nivel global se confruntă cu o lipsă semnificativă de finanțare, de 64 trilioane de USD.1 Guvernele din întreaga lume și sectorul privat vor trebui să investească aproape 140 trilioane de USD până în 2050 pentru a acoperi acest deficit, pentru a ține pasul cu condițiile globale în continuă schimbare și pentru a răspunde nevoilor populației din întreaga lume. Este necesară o creștere semnificativă a productivității.
Productivitatea infrastructurii este limitată nu de lipsa tehnologiei, ci de fragmentarea sistemelor, datelor și părților implicate, care reduce eficiența coordonării.
Raportul, intitulat The intelligence layer: how agentic AI can connect the infrastructure industry, analizează modul în care guvernele și organizațiile pot integra inteligența artificială agentică în structurile de proiecte, programe și portofolii, pentru a îmbunătăți coordonarea între surse de date segmentate, dar puternic interdependente. În timp ce modelele de execuție actuale necesită coordonare manuală și raportare periodică, inteligența artificială agentică aduce un model continuu care analizează datele în timp real, direcționându-le într-un mod fluid între sisteme. Agenții identifică și conectează informații la scară largă, iar oamenii aplică cunoștințele de specialitate, își folosesc discernământul și păstrează responsabilitatea.
Potrivit raportului, investițiile în instrumente digitale pentru îmbunătățirea eficienței și optimizarea fluxurilor de lucru nu au generat efecte cumulative la nivel de proiecte, programe sau portofolii, întrucât câștigurile de productivitate au rămas localizate. Datele sunt fragmentate între sisteme izolate, limitând vizibilitatea și împiedicând coordonarea.
Standardele din domeniu arată că doar refacerile de lucrări pot reprezenta până la 15% din costurile totale ale proiectelor, generând pierderi de sute de miliarde de USD. Inteligența artificială agentică, atunci când este avută în vedere ca strat de informații, abordează aceste probleme acționând ca un nivel de interconectare, situat deasupra și între sistemele existente, furnizând informații clare și aplicate în timp real și permițând specialiștilor din sectorul infrastructurii să își redirecționeze atenția de la activitățile administrative consumatoare de timp. Această schimbare extinde complexitatea procesului decizional și permite realizarea infrastructurii critice la scară largă cu aceeași forță de muncă.